De ce nu se scriu carti despre catelusi care se joaca in iarba din fata casei? Cand merg prin librarii si stau cu orele si ma uit la carti, nu vad nici un caine pe coperta. De ce multi scriu despre sinucidere, femei care si-au pierdut iubitii si intelectuali expulzati din societate? Temele astea au farmecul lor si imi plac, dar as vrea sa citesc ceva despre un catel care se joaca in iarba.
Autorii nu pot fi simplisti astazi pentru ca deja nu au incredere de sine si se straduiesc sa invete viata cat mai mult, intrucat nu mai au timp de asa ceva. Incearca sa soarba totul intr-o picatura, sau invers, sa disece firul in saispe, dar nu mai pot sta pe peluza matusii imaginandu-si ca vor scrie despre cainele ei.
Si eu uit sa scriu despre catei. O faceam cand eram mica, dar asta nu e subiect de copilarie.
Am vazut totusi o carte despre gandurile unui caine. Deci speranta nu e pierduta total.